Singuri
Gândim ades la vise zbuciumate Trăim mereu cu gânduri spulberate Tăcem nătângi la orice întrebare Vorbim încet,e-o simplă rezolvare? Umblăm aiurea, pe drumuri despicate Ajungem la răscruci, nu
allbu`nfrigurat
Auzi cuvinte pretutindeni Trebuie doar să le-ordonezi Un vers, o rimă, le țin minte Și-apoi încep să le schițez De pe alei înfrigurate Și pașii parcă sunt mai grei Iar frunzele ușor
Ce sa fie oare?
El îmi pare mai vânjos, nu-i deloc prietenos Când se-naltă, când coboară El tot speră si disperă, si tot urlă că se-omoară Iar în sat de după gard, cu blăniță cafenie Se arată pe înserate, ca
tu
Voi merge oriunde m-ai duce Pe râuri de trandafiri sau prin vânt Voi urma semnul tău dulce Mistere de bucurie doar prin gând Voi căuta lumina în întuneric Deși mă poticnesc prin umbre Voi fi