Poezie
Inima-mi zboară la tine
1 min lectură·
Mediu
Sorb din ceaiul melancoliei
trag fumuri de speranțe
decupez bijuterii pierdute
arunc în foc jucăriile stricate
Inima-mi zboară la tine
Cântăresc momente, clipe
împart fericirea la doi
din suflet îmi conturez destinul
aruncând rațiunea în neant
Inima-mi zboară la tine
Trandafiri îmi înfloresc în minte
prin vene îmi curge sânge roz
eman parfum de fericire
pașii-mi aleg singuri drumul...
Inima-mi zboară la tine
Merg cu speranța braț la braț
pășind din instinct peste găurile negre
privesc cu ochi de piatră
mediocritatea ce mă înconjoară
Inima-mi zboară la tine
Stau la taclale cu propriile-mi gânduri
ironia ne ține companie
zăresc la doi metri numai gropi în asfalt
în două secunde metamorfozate-n fluturi
Inima-mi zboară la tine
Singurătatea m-a îmbătrânit
organele nu-mi mai iubesc trupul
exteriorul încă îmi este complice
pentru că a citit în ochii mei antidotul
Inima-mi zboară la tine.
00951
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Sebastian Golomoz
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 140
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 30
- Actualizat
Cum sa citezi
Sebastian Golomoz. “Inima-mi zboară la tine.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sebastian-golomoz/poezie/14005311/inima-mi-zboara-la-tineComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.