Poezie
alina, îți scriu cu-o cerneală ce nu se usucă
orașul sub praf și noapte
2 min lectură·
Mediu
căzând cu verbul ca o ghilotină
peste umbra futaiului de-as\'noapte
cuvântul nu-mi mai era erect
se pleoștise ca o mâță
murată într-o prea-plină mahala
deocheată ghiță aprozar
avea strada căpătâi și perină
i se scurgeau tatuajele și balele
pe bordura proaspăt văruită
mirosul de carne prăjită pe grătar
înfrunta vajnic par-fumul de
\"regina nopții\" sub fereastra căsuței
ce ar fi trebuit să fie cu zorele și
cu tramvaiul care nu mă mai aducea acasă ci
direct la spitalul 9 că s-au rărit ambulanțele
la acea oră încărcată de praf și întuneric
când orașul se lățise ca o obeză
sughițând în somn a tristețe după
nubilitatea pierdută prematur
doar zgomotul toropit de căldură
încearcă gemparaua direct pe beton
suna ca bănuțul scăpat dintr-o mână
descărnată pe mozaicul cavoului cald
am să-ți scriu cu cerneluri ce nu se usucă
zgâriind tencuiala în somn cu o gheară
ce are la capăt o pasăre neagră umflată
de plâns și de lipsa de somn
amr-ul despărțirii de tine și y love you
tatuat pe un pom și cum alerg după tine
leneș ca o pleoapă căptușită cu neodihnă
alina cu urină numele ți-l scriu
parol!
alina tu ești cea mai miștoacă femeie
înflorind sub balcon păcat
că ești încă chiștoacă deci ține-ți chiloții pe tine
altfel peste tine cu verbul eu cad!
001163
0