...
Când gândul meu prea leneș a te atinge-ar vrea ți-ai ascunde până și cea mai din taină umbră de tu i-ai ști sosirea sau vrerea lui cea pacatoasă
mâine
Un copac își împleteste rădăcinile adanc în mine și crește cam până la etejul zece și mai sus puțin, până la nori. Imi ridică sufletul acolo pe varful lui să te vegheze până maine. Și azi e ieri
în noaptea asta
Sunt o plecăciune neîmplinită, oprită de o picatură de ploaie rostită de cerul gri. Sunt un zbor de noapte interzis minorilor. Sunt prada favorită a devoratoarelor de publicitate pentru
gand de dragul tau
De dragul ochilor tai m-as plange, m-as ninge si m-as topi in albe salturi. De dragul parului tau mi-as arde ce ma arde mirosind a piatra-adusa de prin parcuri.
