Poezii

dragostea expiră, Alice ca o halcă de carne uitată în galantar timpul e doar un ștrengar care te poartă pe aripile nechibzuinței fericirea un pahar de tărie prea plin nu încerca să

o să m-adap acolo unde visul a ridicat ultima redută unde tinerețile și-au dat mâna pentru a-nfrânge noaptea voi scutura coșmarurile de pe umeri ca pe niște pisici negre și timpul nu va

life is a bitch you know te înșfacă dă cu ține de pământ te frământă te lasă în ring să boxezi ca un fraier nici nu știi pentru ce te lupți și tu te pleci umil pardon, scuzați,

urmăream niște fluturi când ți-am văzut umbra atârnată de cer inima mi s-a prelins printre grații arsă de dorul de ducă niciun trecător nu s-a oprit să vadă sfârșitul ce rost avea

valsul moare dar încă își mișcă ritmul în mine îmi ridică umerii a revoltă eu nu pot uita cerul mi s-a scuturat de pe umeri visele intrate la apă nu se mai mulează pe nervii mei euforici

sunt infimul embrion din pântecele tău akasha fereastră virtuală sufletul mi s-a rătăcit printre acoladele facerii ca un armăsar nechează timpul neîmblânzit rostogolește patimi-corăbii

iubite seara asta albă e ca o rugă închinată tuturor zeilor la care m-am rugat deja mai zăbovește puțin pe pajiștile mele sufletele sunt verzi iar romantismul e un nou anotimp nu

Dumnezeu mi-a zis ridica-te și mergi și-am alergat milioane de leghe urmărind un hoit dar n-am știut să alung ploaia Dumnezeu mi-a zis iubește și m-am prăbușit în dragoste

oamenii ticăie măsoară tot felul de așteaptă să explodeze în moarte într-o tristă mirare dar asta nu se întâmplă explozia lor se aude foșnet de mătase aici la margine de

uneori mă-ntreb din câți atomi e formată dragostea de ce nu iubim cu plămânii sunt nebunii înțelepții planetei când viața e o fereastră virtuală deschisă spre noi și noi

mărturisesc că n-am adăpostit niciodată la sân povești cu ilene cosânzene și feți frumoși am fost un tonomat uman repetând aceeași melodie over and over again fiecare drum n-a fost un

mi-e verde sufletul ascuns în celulele unei tristeți prea dense visele răsfirate pe sârmă au înghețat ca un prădător mi-ai aspirat angoasele așa am putut să-mi văd neliniștile la microscop