Poezie
Pustiu
1 min lectură·
Mediu
Singur stau si aud stropii de ploaie
Cazand intr-o miscare vioaie
Udandu-mi fruntea intristata
Scurgandu-se pe fata mata
Ei incep o adevarata aventura
Alunecand de pe frunte pe gura
Pe gat incet se-aventureaza
Adevarate lacuri creaza
Pe pieptul gol ajunsi se odihnesc
Pe firele de par plutesc
Buricul meu e un lac creat
De stropii ce l-au inecat
Uitandu-ma in zare vad o silueta
Nu-mi dau seama de e blonda sau bruneta
Iar langa ea observ un lac
Fug spre el…dar…e secat
Iar silueta de altadata se preschimba
Intr-un nor de praf ce-njurul meu se plimba
Iar stropii de ploaie ce mi-au transformat corpul in mare
Acum se schimba in sudoare
Deschizand ochii realitatii crude si murdare
Ganduri dulci devin amare
Cuvinte dulci devin vulgare
Si parca Dumnezeu nu mai apare
Am nevoie de cineva sa-mi spuna mie
Ce e advar si ce e fantezie
Sa ma trezeasca si sa imi arate
Adevarurile toate
Adevarul ca sunt in desertul pustiu
Si ca pedepsit a trebuit sa fiu
Pentru o viata in care am uitat
De prieteni si tot ce-i minunat
001706
0