Poezie
Cine sunt eu
Metafizica
3 min lectură·
Mediu
Scriu versuri încă din școala primară
Și asta-i o prezentare generală,
Atestată că operă literară!
Un fel de artă murală, o pictură genială,
Ce te lasă cu o morală, sau cu lacrimi grele in poală.
Pun în față o coală, goală înmoi penița în cerneală,
Piesa asta-i personală, o buclă atemporală,
Conexiune spirituală, ce-ți gădila glanda pineală,
Și fară prea multa osteneală, te fac fanul meu ca din greșală,
Și asta nu-i vre-o păcăleală, activitate paranormală,
E o poveste reală, o conexiune ombilicală cu aurola boreală.
Nu scriu nimic la nimereală, și nici n-o dau în abureală.
Toți cei pe care i-am iubit, ori au plecat ori au murit.
Pământul i-a acoperit, tind să cred că m-am smerit
Mă gândeam uneori dacă merit, să sufăr cât am suferit,
Daca sunt trist sau fericit iți spun sincer mi s-a acrit,
Nu sunt vreun ipocrit, recunosc am sufletul-negrit,
Urmez din nou acelaș rit, rulez unul dispar rapid,
Mă vezi cum decolez în spirit. în Galilea m-am oprit,
L-am căutat și l-am găsit, era fix la răsărit, păream nelămurit,
Eu sunt acel din Năzărit, ce pentru voi am și murit,
Datoria am acoperit, pe cărare v-am păstorit,
Palmele mi le-ați găurit, și m-ați batjocorit,
Chiar și așa Eu vă iubesc și-s fericit,
Apoi mi-a poruncit, să fiu un far și să transmit,
Că el e cel ce-a cucerit, locuința morților a biruit
Iar după 3 zile a ieșit, s-a ridicat încet la zenit,
De-a dreapta tatălui s-a sprijint.
Nu am putut decât să admit
Și-am aprobat din cap tacit, am fost numit și implicit
Sunt difuzor și-o să emit să vină cel ce a rătăcit!
Evanghelia-i temelia, prin Yesuha Hamaschia,
Las departe mișelia, las și banii și medalia
Stau aproape cu familia, iți las tie și felia.
Stai liniștit frate că nu-s cu mitroploia,
Poate doar cu indica-sativa și cu filatelia,
Când eram mic priveam Teleencilopedia,
Și cred că-i devina zodia, mă pregătea pentru a studia,
Toate misterele și istoria, arta și oratoria,
Începea călătoria și primeam dragatoria,
Creșteam și dragonul radia, suflarea lui mă incendia.
Nu pot să fac nimic, nu pot să zic nimic ,
A început procesul mimic, sevrajul chimic,
În mediul cosmic, simte curent seismic,
Simetric și ritmic, temperament dinamic
împrăștii epidemic, microb în mediul endemic,
În plin proces termodinamic, nu-i nimic comic explodez atomic.
Observi îmi place monorima, pentru a mă putea exprima,
Folosesc logosul pentru a imprima, ritmul și rima,
Și nu cu scopul de a deprima, ci pentru a șterge lacrima,
Deschideți inima, că asta nu intră cu forța că molima,
Și nici cu gânduri de a decima, ci pentru a spuprima, patima
Pentru a te reanima, sunt că morfina , iar tu dependent, încă din prima,
Și în final cu toată stima, pe degeaba mănânci azima.
Daca nu iți pare rău că ai comis crima.
00924
0