Poezie
Groapa
Metafizica
1 min lectură·
Mediu
Scriu printre cearcăne în ultima secundă a nopții,
Călcâiul peste margine de groapă, în prima clipă a morții,
Cad până la origine, prin pleoapă văd mersul clar al rotii,
O ultimă imagine mioapă, infertilă în emoții.
În fața porții!
Cerber ce scoate colții, trei capete în cercul trei,
Vânt ce suflă tei, frunze și flori pe botul javrei,
Se-ascunde în colțul umbrei, să atace mielul turmei,
I-au mirosul urmei, controlul cârmei, atacul rimei,
E cauza crimei,
A trei-a infranfere după Orfeu, iau un colț trofeu!
Jumate zeu, jumate minereu, carbon, nu cimpanezu,
A suflat în mine viață, Dumnezeu, și-am fost EU!
În drumu meu, ajung la Styx, cristal de onix,
Am un leu,
Să pot trece cu luntrea lui Charon în sens invers,
Să ies din Hades visez, charmul meu pe vers,
Mă bagă în revers, în pântec la univers,
Mă nasc din nou cu capu-n jos m-am scurs,
Și tot ce-am scris s-a șters!
011043
0
ZA