Timpul inventat de noi

- Prindeți-l! Uitați-vă acolo...Cine mai poate să vadă... - Dar nu putem alerga! Ah, mi-era dor să văd așa ceva... - Uite-l acolo! Ce frumos e! - Da! Dar mă dor picioarele... Am doar patru sute șapte zeci de ani de ani... - Păi sunt mai bătrân doar cu o sută zece ani decat tine... Arăt mai tânăr precum par... Hai, fugi, să-l prinzi! - Mă scuzați, am o tehnică... Îl pot prinde! Dar va fi al meu! - E al nostru! - Atunci nu-l mai prind... - Credeam că ai învățat ceva de la viața asta... - Bine! Îl voi prinde! - (Fi atent ce tehnică are!) - O să-l prindă! - Să nu-l răpească! - Nu-l va răpi... Îl va aduce la noi! - A reușit!!! - Doamne, cât timp a trecut si am sperat! - Cică să nu mai credem în speranță...Uite că există! - Câți ani ai, puișor? - Da! Câți ani? - Miroase frumos! - Ah! Iar simt tinerețea! - Și eu! Luați energie! Atingeți-l! - Nici nu trebuie atins... E perfect, mă simt minunat! - Oh! Reumatismul meu se vindecă! - Nu mă gândesc la nimic! E bine! Prea proaspăt pare totul! - De ce nu mai respiră? - Ia mâna de pe el! - Stați să mă uit... E clar! A murit! Am fost prea mulți... Asta e... Hai să ne continuăm viața așa cum este... Dar nu mai faceți greșeli! Sunteți oameni cu experiență! Mai așteptăm un semn! Sper să mai existăm încă... - Vorbești prost! Uită-te la tine!