Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

E semnul

1 min lectură·
Mediu
E semnul tăcerii întins peste ape,
E lacrima caldă ce nu-l mai încape
Și-mi arde obrazul așa cum coboară
Spărgându-se-n țipăt sub piatra de moară
Cu mâinile ninse de iarna ce crește
Din aburi și gheață și solzii de pește
Abia sunt un suflet ce vrea să rămână
Când drumul se-nchide spre altă fântână
Ce vânt te aduce de colo încoace
De astăzi te clatini sărind prin băltoace?
De ce să încaleci o nouă cometă
Când lumea-i, se pare, un munte de cretă ?
E semnul ce-mi arde pe mână și-n minte
Și nu mai sunt lacrimi și nu sunt cuvinte
Doar galbenă lună ce stă și așteaptă
Să intru în gară pe linia dreaptă
0010
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
115
Citire
1 min
Versuri
16
Actualizat

Cum sa citezi

Sanja Tiberian. “E semnul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sanja-tiberian/poezie/14206970/e-semnul

Comentarii (0)

Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.