Poezie
moarte
1 min lectură·
Mediu
In zi de dumineca,
hotara sa-si ingroape iubirea...
sub brazde proaspete adanc sapate..
Veghe trei zile si trei nopti ,
la capu-i ,cum e menirea
lasata din stramosi.
Se trezi in fiecare dimineata devreme,
si pentru fiecare sarut primit
adauga o floare pe pieptu-i inghetzat,
crezand ca astfel totul va fi uitat.
Lega atingerile de mana dreapta
blestemand camasa de matasa...
Din soapte mesteri cercei
si-i impodobi urechile cu ei.
Apoi ,facu sicriu din visul sau
si-l aseza-n odaia inimii,
pentru o ultima clipa de parere de rau.
Durerea-i fu cantecul de jale,
chema sperantele sa-i fie bocitoare...
Si blestema ,si injura,
si ras ,si plans....si defaima...
si-a treia zi in preot se schimba ,
si o ierta.....
........
si pe mormant mai cad ninsori
de amintiri culese dintre flori...
013459
0