obisnuinte

Sunt lipit de cateva zile pe fundul unei sticle.Gravitatia imi suge in mod constant dintr-un creier greu, plin de amintiri relativ tulburi. Unele dintre ele dureros de frumoase.. Din cand in cand, intre doua inghtituri mai rare, parca-parca sunt cuprins de un fel de revolta sprijinita pe un ambat nevricos si incerc sa ies la lumina.Imi lipesc in zadar degetele de carcasa neteda si umeda a butelcii, fac sfoara si incerc sa ma ajut ca Van Damme de picioare dar fara nici un rezultat.Ma resemnez sfarsind flasc si greoi cu un ochi stors inspre musamaua soioasa pe care-i asezata sticla iar cu celelalt spre gatul prelung si ingust care se indreapta vertiginos si inaccesibil catre ceea ce pare a fi un fel de libertate.Aer. Deschid pofticios gura ahtihiat dupa halci transparente de oxigen intangibil. Sunt, in schimb, formolizat de fluxurile tari, groase si rosii ale unui vin sec.Pana la urma am tot ce imi trebuie, totusi, si aici in aceasta lume lichida si accidental recomfortanta. Astazi ma trezisem cu Ada la usa. Suna insistent convinsa ca sunt acasa. Eram intr-o strare jalnica. In tot apartamentul putea a alcool, voma si fasuri aspre. M-am apropiat incet de usa, tinandu-mi rasuflarea. Dezechilibrandu-ma, din cand in cand, impiedicandu-ma de hainele murdare insirate pe jos. M-am aplecat si m-am uitat pe vizor. Da, ea era. Cred ca ma simtise, auzise dincolo de usa. S-a uitat fix in ochiul meu de sticla si a mimat nervoasa dar intr-un mod cat se poate de explicit, cadentat cuvintele : « WHAT THE FUCK ?! »Avea ochii bulbucati si gesticula zbatandu-si mainile in laturi, ridicandu-le si coborandu-le in unghiuri scurte, aproximativ spasmodice. Ma observam, intre-timp, cu coada ochiului in oglinda masiva de pe peretele din dreapta. Aratam ca dracu dar mi-as mai fi dat o sansa. Cand m-am uitat din nou in vizor m-am trezit in fata unui iris caprui, inghetat cu o jumatate de pleoapa coborata peste el.Incruntata.Mi-am retinut un fel de chicot penibil de surpriza amestecata cu frica.Mai ca era sa-i deschid.In schimb am ranjit tamp si m-am retras in varful picioarelor spre bucatarie unde am putut sa respir in voie convins ca nu are cum sa ma auda. Dinspre usa a venit un fel de strigat de ciuda inabusit destul de repede dupa care s-a auzit ceva fosnind indesat. M-am prins ca-mi lasase un bilet. Stia sigur ca-l voi citi, spre deosebire de sms-urile pe care i le puteam ignora fara nici o remuscare. Nu as fi putut, insa, risca sa puna altcineva mana pe hartie si sa afle cine stie ce aberatie rusinoasa, scandaloasa, deconspiranta despre ce reuseam eu sa fiu cu adevarat, uneori. Pe langa personajul care le era prezentat lor pe scara blocului. Iar hartia alba, tactila ma va ispiti.Nu-i voi putea da delete.Nu voi avea curajul de a o rupe fara a o deschide si a citi inevitabilul pe care-l purta stigmatizat in cine stie ce forma sadica, fara ocolisuri.Am auzit-o cum se indeparta coborand grabita treptele. Nu am deschis usa decat dupa vreun sfert de ora timp in care am privit in mod constant pe vizor nu care cumva sa apara oarescine si din curiozitate sau malitie imbecila sa-mi confiste mesajul.Sa-mi palpeze indecent cu retina intimitatile, sa-mi tina in palma slabiciunile. Intr-un tarziu am intors cu grija cheia in yala blestemandu-ma pentru obiceiul de a incuia de trei ori si crapand cu grija usa m-am aplecat sa iau foaia de agenda rupta neregulat si mazgalita in graba ce aterizase pe presul de la intrare. Am inchis si incuiat cu aceeasi grija. Apoi, rasufland usurat si zgomotos am pus biletul impaturit pe birou, intr-un colt, fara sa-l citesc. Femeia asta avea darul sa ma cam dea peste cap cu peroratiile ei. E drept ca trecuse ceva timp de cand se intamplase ultima oara asa ceva dar nu se stie niciodata..Isi plasa veninul cu o precizie infailibila prin cele mai simple cuvinte. Eram oarecum inviorat de vizita ei inopinata si de faptul ca fusesem indeajuns de curajos in a ramane las pana la capat si a nu ceda deschizandu-i usa. Ma aplecam asupra biletului, apropiindu-ma cat mai mult de el fara a-l atinge. Ii urmaream textura mototolita, liniile paralele ale randurilor. Din cate imi dadeam seama erau doar vreo cateva cuvinte insirate nervos, la repezeala. Unul dintre ele parea sa fie taiat, mazgalit. Am facut cateva gesturi hilare de exorcizare, am suflat asupra lui. Ba mi-am facut curaj si l-am aruncat pe covor. L-am calcat in picioare. L-am ridicat in dreptul fundului si i-am tras o mare basina al carui suflu fierbinte si ascutit mi-a mangaiat in treacat unghia degetului mare.. Intr-un final l-am scos pe balcon sa se aeriseasca. Nu-mi dadeam seama ce vroia de la mine. Doar ne despartiseram. Era libera, déjà indragostita de altul Iesisem cu totul din viata ei. Ma rog.. Imi suna telefonul. Nu pot sa suport oamenii care insista! Ma uit strambandu-ma pe display, asteptandu-ma sa vad « Ada calling ». Si sa-l dau pe silent. Era Oana.O gramada de vocale in viata mea. In mod normal nu ma suna decat cand ajungea prin Bucuresti pentru a ne intalni. M-am hotarat repede si i-am raspuns. « Sunt pe la Unirii. Nu pot sta mai mult de o ora.Trebuie sa ajung astazi inapoi in Cluj pana-n zece seara. » « Te astept. » Daca era la Unirii insemna ca ajungea in maxim zece minute. Rahat!Am inceput sa strang hainele insirate dar m-am oprit brusc si m-am apucat sa deschid toate geamurile, usile. Dupa care m-am aruncat sub dus. M-am sters pe alocuri si am inceput sa alerg in curul gol prin casa incercand sa pun ceva ordine in haosul pe care reusisem sa-l imprastii in jurul meu de o saptamana incoace.Am indesat si ultima pereche de sosete in cosul cu rufe murdare din baie dupa care m-am apucat si de bucatarie. Macar sa arunc resturile de pe masa si sa ascund sticlele goale in masca de la chiuveta. Printre pungi am mai gasit si o ultima sticla plina cu vin. Am respirat usurat si am spalat doua pahare. Abia ce inchisesem apa de la robinet cand am auzit pe scara cadenta tocurilor ei inalte. Le puteam recunoaste dintr-o mie. Un mers sigur cu pasi bine ritmati, fara nici o ezitare.Tanara doamna doctor.Am ascultat-o zambind pana cand s-a oprit in fata usii pentru a suna, moment in care mi-am dat seama ca inca nu pusesem nici o haina pe mine. Ma rog.. Am deschis asa cum eram. A scos un mic tipat si m-a impins in casa, rosie foc in obraji, inchizand repede usa dupa ea. « Sper ca pe mine ma asteptai. » « Crezi ca mi-as fi dat atata bataie de cap pentru oricine ? » Ma masura zambitoare din din cap pana-n picioare, privindu-ma atenta,fara a se grabi. « Dezinhibatule ! » « Merci dar intra si fa-te comoda. Te deranjeaza daca nu-ti dai pantofii jos ? Imi place alura ta. » « Nu ma deranjeaza. Ce te-ai fi asteptat sa-ti spun ca m-au rupt tocurile astea si ca abia astept sa-mi arunc pantofii din picioare ?Ca esti un egoist pentru faptul ca nu te-ai gandit la acest lucru si ca nu-ti pasa decat de fanteziile tale rasuflate ?Dragule, pentru privilegiul unor astfel de fraze va trebui sa ma iei de nevasta. » « Sa te iau de nevasta..Pare o expresie oarecum peiorativa. Ca si cum tu m-ai lua de fraier.. » « Drept cine ma iei, draga ? » Rad dar ma cam doar stomacul. Prea multa bautura. Se duce direct in fata ventilatorului iar eu dispar pentru a-mi trage o pereche de pantaloni pe mine. Nu mai gasesc curat decat un tricou foarte vechi si rupt cu Kreator, din vremea liceului. Cam mic. Il pastram mai mult ca aminire. « Bei un pahar cu vin ? » strig de prin dormitor. « Da. Numai unul ca nu vreau sa adorm pe tren. » Cand am intrat in sufragerie era tot in fata ventilatorului. Isi deschisese camasa si isi daduse drumul la par. Blonda.Cu un ten inchis.Ochi mari, albastri.Frumoasa.Energica. Am lasat sticla si paharele pe masa dupa care m-am apropiat incet de ea si am luat-o in brate pe la spate aplecandu-ma si sarutand-o pe gat. Ca-n filme. Sau ca in viata. I se intarisera sfarcurile de la curentul de aer rece.Ca-n orice realitate sau fictiune de acest gen. « Hai s-o rezolvam acum si stam pe urma de vorba » imi zice. « Bine. » Am rezolvat-o indelung dupa care ea s-a dus sa-si faca un dus iar eu m-am sprijinit epuizat de paharul cu vin. Viata putea fi extraordinara chiar si in mijlocul celor mai mari mizerii psihice. Atata timp cat mai exista Oana sau oricare alta femeie frumoasa de pe pamantul acesta. « Ce-i cu tine dragule ? » Se intorsese improspatata, cu parul strans intr-un coc improvizat. Doar in tricoul meu cu Kreator care-i cadea ca o rochita foarte scurta dar destul de larga. Sanii ii veneau exact in dreptul literelor E si T. Ma incalecase asezandu-se cu grija, goala pe piciorul meu drept. Sprijinindu-se cu talpa de mijlocul fotoliului, atingandu-mi, printr-un gest de o oarecare posesivitate, cu degetele de la picioare bijuteriile. « Iar te-ai prins in depresii ? Inca te mai smiorcai dupa femeia aia morbida ? » « Nu neaparat dupa ea. Nu stiu exact.. » « De ce nu vrei tu sa vii cu mine la Cluj ?Iti gasesti sigur ceva de facut ca esti baiat destept. Incepi altceva intr-un loc nou. O iei de la capat, cum se spune. Va trebui, insa, sa faci ceva cu accentul asta al vostru de Bucuresti daca vrei sa te angajeze cineva. » Accentul meu de Bucuresti..Incorigibili vesticii astia, ai nostri.. « Nu multumesc. Abia ce am plecat din casa unei femei nu am de gand sa ma mut in a alteia. » « Pai poti sa stai si cu chirie daca vrei sa suferi si sa fii fericit. » « Nu stiu ce sa spun, Oana..Ma mai gandesc. » « Bine. Gandeste-te. Asta-i paharul meu ? » Se dezlipeste de mine si se arunca in fotoliul din fata desfacandu-si nerabdatoare parul. « Stii, mie imi placi asa cum esti.Din punctul meu de vedere ai cam tot ce-ti trebuie pentru a fi un barbat matur. Un barbat exact asa cum imi visez eu de fiecare data cand uit sa inchid ochii. » Era ce banuia ea ca mi se reprosa, in general, de catre o femeie. Haioasa, in felul ei. « E bine de stiut.. » Ma privea si-si bea vinul cu inghtituri mici, dese. Fata asta se uita foarte mult la mine.. De fiecare data cand ne intalneam. Ma privea direct. Ma masura, cum se spune. Imi reflecta intreaga fiinta, imi memora detaliile. Observasem acest lucru dar in felul meu piezis, pe fuga. Pentru moment m-am gandit ca poate ar fi timpul sa o vad si eu. Sa o privesc cu adevarat. Am ridicat ochii si m-am uitat la ea atent.In tacere. Vie, dinamica, superba. Hm..Merita ceva mai bun decat resturile pe care i le puteam oferi eu in acel moment. « Oana, imi esti tare draga.. » « Am inteles. Nu te intreb daca vrei sa ma conduci la gara. Te las sa-ti zaci in sucuri pana-ti vor iesi pe nas. Poate atunci reusesti sa vii cu ceva mai in locul platitudinilor astea flasce.. » Ei poftim c-a reusit sa gaseasca si ceva flasc la mine. Si surpriza, nu-i place. Sa inteleg ca nu mai sunt barbatul acela matur de adineauri? Oricum, mie tot imi era draga dar nu i-am mai zis-o ca sa nu se supere.. In cinci minute iesea pe usa aruncandu-mi un pupic din varful buzelor. « Biletul de pe balcon e de la mizeria aia de femeie, nu ?La revedere, dragule. » Am privit-o in tacere cum se indeparteaza dupa care am inchis usa. Si am incuiat-o de trei ori.