Eseuri
Gogu din Arkadia
2 min lectură·
Mediu
Stai sa inteleg, Gogule: crucea pe care o duci e iesita din tine? Ca se vede clar excrescenta pacatului tau.
E un pacat colectiv, zici?
Ei, generoase neamuri ai mai avut.
Dar cine a zis pacatoase, Gogule? Ca doar n-o fi mare pacat sa-ti ucizi trecutul pe care oricum, il tarai ca pe un sarpe mort.
Nu, e clar: viitorul conteaza. Deja deasupra spanzuratorii s-au adunat corbii.
Da, te asteapta pana maine, nu te ingrijora. Sunt cioclii rabdatori ai timpului tau condensat acum intr-un pumn de cenusa.
Ei, si ce daca n-ai vazut Machu-Pichu. Misha a murit la 102 ani si nici prin cap nu i-a trecut ca-i lipseste. Si parca ce mai e de vazut la o civilizatie distrusa?
Tu asa zici? Ar trebui sa organizam un periplu? Adica toate cele 6 miliarde de oameni sa treaca pe-acolo ca sa invete?
Ce sa invete Gogule? Ca dupa multi nu va ramane ca mostenire decat cetatile de PET. Gunoiul in care au trait, pe care l-au creat si in care vor muri sufocati toti.
Cum adica si eu? Eu voi fi in Arkadia. Cu crucea ta, pe care, promit, ti-o inalt deasupra altarului pe care marii preoti smulgeau inimile copiilor. Ca sa-i satisfaca pe zei!
002103
0
