Poezii

Când pe petale se va lăsa toată greutatea sufletului meu tot eu voi plânge cu lacrimi amare ce vor topi petale din care îmi va curge sufletul și care vor face ca sângele din ele să curgă

Să doară ! Să doară atât de tare încât să-mi picure argint din răni, iar sângele să-mi fie înnobilat prin suferință ! Atâta timp cât stau încuiată în cușca de plumb, sufocată de mirosul greu

Nesiguranță... Când se lasă cortina peste o viață netrăită încă Durere... Când aflu că Iadul este încă prea aglomerat și că mă scuipă înapoi Regretând că nu mă poate