Poezie

Zgârie

1 min lectură·2 aprilie 2010

Mediu

Zgârie-mi ziua și înalță-mă spre cer,

Mâzgâlește-mi ochii și învață-mă să cer,

Trage ușa și ajută-mă să ies

Din tavan și din urban,

Din visul meu sfărâmat de tine

Și din noaptea ce mă ține.

Ia-ți penița și încearcă,

Ziua mea e foaie ștearsă.

Așterne-ți lumea peste mine

Fă culori din carne vie!

Fă-mă sa te aud, de aici și de atunci,

fă-mă să te cer,

Fără ,,doar’’ și ,,poate’’ sper...

Ajută-mă să îmi întind brațele

Peste zgomot si agitație.

Alungă-mi șoaptele și ridică-te spre ieri.

Uite sus! E un înger pe un nor.

De ce să risti, de ce să taci

Când poți acum să calci ?

Peste mine, peste noi,

Să înveți din nou să zbori.

001.047

Ruxandra Alionte. “Zgârie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ruxandra-alionte/poezie/13935417/zgarie

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.