Poezie
1000 de ani
1 min lectură·
Mediu
1000 de ani
Și uite că am lăsat să treacă un sfert,
din secolu-mi promis de mamă
Unde un singur lucru il stiu cert
încă nu-mi pot depăși, condiția umană
Te lupți, te zbați să pui în loc
unu sau mai mulți de zero.
Aprinzi în tine un aprig foc
pe care, ei ți-l sting din ’89.
Pământul este dat, altul e furat.
Noi suntem noua generație !
Suntem fiii taților, compromiși de stat.
Furioși, plecăm, mâncăm și spunem “gratzie”.
Acum, trăim în vremea noastră digitală
Cu lumini de led, departe de propusul nostru țel.
o traire digitală ce aspiră-nspre astrală
o lumină care, nu-i la nici un capăt de tunel.
De ce să țipi ? când poți să taci
De ce să faci ? când poți să zaci
O realitate a minciunii, ce promite siguranță.
Unde nimic nu-i sigur, nici albul din faianță.
Vezi ce faci și niciodată să nu te lași
Luptă, deși ai tăi promit o sută,
Tu ești viitorul glas în București sau Iași
Așa că înmulțește-ti zece cu o sută.
00866
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Rusu Alexandru
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 175
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Rusu Alexandru. “1000 de ani.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/rusu-alexandru-0036921/poezie/14032983/1000-de-aniComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.