Poezie
ce a fost alb mereu
1 min lectură·
Mediu
A inceput dumnezeu sa planga
A vazut tristetea cum ma inunda.
Lacrimi de sange au inceput sa curga
Cand se joaca la moartea-mi ca la nunta.
Te blesteama ingerii si zorii,
Te maresc demonii si vrajitorii...
Ce daca fug prin ploaie cu trupu-mi gol
Si printre nori ca un inger zbor?
Ce conteaza c-am ajuns de la luna sa privesc
Mereu la chipu-ti ce-n mormant il zaresc...
Ai adormit ,iubite, si ai luat cu tine
Tot ce zambea odata inocent in mine...
Totul s-a stins in jurul meu...
Acum e negru...ce a fost alb mereu.
Crucea-ti intoarsa ca o sageata-n Raiul tau te duce
De acolo n-ai sa scapi vreodata,demonul meu dulce!
La fereastra-ti prafuita acum nu mai bat
Doar doua cuvinte ti-as mai spune ...dar tac!
001.105
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- rusoiu raluca
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 127
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
rusoiu raluca. “ce a fost alb mereu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/rusoiu-raluca/poezie/184082/ce-a-fost-alb-mereuComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.