Poezie
Județul Solroca
1 min lectură·
Mediu
Luminile s-au stins demult,
Îm Europa fără de hotare,
Numai la mine-n suflet e pustiu.
Lumină de ar fi, ar fi o binecuvântare.
Voi ați trecut în lanțuri dincolo de moarte,
Dar n-ați trecut străbunilor prin odiosul meu hotar.
Mi-ați lăsat deschisă o cetate
Să-mi pun în ea speranțele să ar.
La malul Nistrului eu ar de ani încoace
Și sper o nouă zi când va veni,
Nu doar să ar, să semăn vreau și pace
Atunci când neamul mi se va trezi.
S-or aduna, să-ntrebe ce se face,
Ce sa făcut de când au tot săpat,
Străini la temelia neamului de libertate,
Ce în restriștea neamului s-au adunat.
Noi veghem de zeci de ani încoace,
Nimeni să ne înțeleagă nun e vrea.
Noi n-am avut de mult o zi de pace,
În care libertatea nu ni se lua.
Deaceea, în zidul ce tății să punem,
Azi pietrele ce ieri au căzut.
Voinței de Þ ară să ne supunem,
Căci Þarta-I poporul ce ne-a născut!
1 martie 2007
00925
0