Poezie
Prima dilemă
1 min lectură·
Mediu
De ce iubesc un suflet atât de bun?
Când eu am știut ură în mine s-adun?
Ce ascunzi tu îngerule în ființa ta?
De ce mi-ai tulburat visele și somnul noaptea?
Cine oare putea fi în locul tău?
În ipoteza că nimeni nu trăiește în locul meu.
Sunt cuprins și ars de dragoste,
Tu ai fost făcută din ale mele coaste.
Când soarele apune sunt cenușă și scrum,
Iar în zorii zilei mă nasc din al tău parfum.
Văpaia iubirii mă mistuie total,
Ca un phoenix renasc în final
032.994
0
ești un crin
ești parfumul cel mai fin...