Poezie
Inevitabil
1 min lectură·
Mediu
Îți recit din Paraziții,
De ce ți-ai lăsat în umărul meu dinții?
Am vrut să te leg și să te arunc pe scări,
Acu fac în fiecare zi recuperări
Trebuia s-o iei ca pe o glumă
Dar tu nu... ai început să zgârii ca o nebună
Mi-ai spus într-o seară să fiu romantic
Și eu ți-am zis: "știi... e prea antic"
"Vai iubitule, vreau ciocolată și flori!"
"Faci diabet și flori o să-ți aduc când mori!"
Îmi jurai că între noi nimic n-o să rămână
Mă bucur că mi-am luat revanșă și ți-am rupt o mână
În relația asta am avut parte de ridicări și răsturnări
Am avut un sentiment de împlinire când în sfârșit te rostogoleai pe scări
Într-un final, sub geam, am încercat tot cu Paraziții
De unde să știu că ești acasă cu părinții?
001427
0