Ruse Ion

Nu e legat de sanatariu
Dar este cunoscut, notoriu,
Că poama acră de-o \'ndulcești,
Poți duce-o viață ca-n povești.
Silvia Miler

Este fericit în viață
Nu ca alții, prostănacul;
Are soacra o dulceață,
Dar și diabet săracul.

Așa este, dar nu am avut altă soluție. Varianta inițială era:

La un celebru sanatoriu,-autohton,
S-a întâmplat în repetate rânduri,
Ca oameni îndoiți de șale, în baston,
Să plece drepți, dar între patru scânduri.

Nu mi-a plăcut fiind cu un număr prea mare de silabe(12 și 11) și m-am străduit să ajung la 8-9.
Mulțam pentru vizită și comentariu,
Ion

Mă străduiesc!

Cum, ăn toate cele, dăm vina pe cineva, versul 4 poate fi:
\"De vină-i juriul mafiot!\"

Satirizând aici mafia,
Un premiu a luat, socot,
De nu, așa-i democrația:
A fost un juriu... mafiot!

În general îmi plac. La \"Competiție\", la versul doi, pronumele \"mea\" este în plus.
Referitor la cum cade accentul la mafia, pe prima sau a doua silabă, am înțeles că, organizatorii acceptă ambele variante.

Ion Ruse, versul acela cu incinta, e total! :)
Calimero, după antrenamentul din primul comentariu, văd că ai pus de o proză umoristică de toată frumusețea. Am râs cu lacrimi.
Vali Slavu

Și totuși, \"incintă\" nu este o albie. :))
Ion

Încântat

sătucul cu incinte

Un orășean ajuns din întâmplare în acest cătun va constata că nimic nu este cum și-ar fi închipuit. În afară de primar, care e tot doctor. Doctor în niște științe care vor fi desscoperite și ele, cândva. Primarele nu îl întâmpină, tradițional, cu pâine și sare, ci cu DEX-ul în mână. Cu un gest larg, generos de larg pe cât de mic a rămas bugetul local după organizarea celor trei festivaluri internaționale (unul de hermeneutică, unul de chirurgie neuro- plastică și altul de epigramă), primarul îi prezintă pe rând incintele satului, înscrise riguros pe tangente la traiectoriile străzilor și având fiecare ieșire la un pârâu înscris și el pe hartă.

\"Ieșirea la pârâu este executată de femeile satului - îi spune primarul - ori de câte ori, pe undele sale în conjuncție cu cele radio, sosește vestea: \"vine gârla mare, scoateți izmenele, că vine cu clăbuci\". În economia restrânsă a situației, faptul că clăbucii (la noi, știți, cacofoniile sunt permise când vine gârla mare, ne mai ia și pe noi apa) vin de la Combinatul \"DERO\" din amonte nu poate decât să bucure.

Fanfara și gornistul satului dau alarma, toți scot izmenele, dar numai femeile le spală. Fiecare în incinta sa. Fiecare spală izmenele bărbatului iubit. Incinta ficăreia este de fapt un pietroi de care izmenele sunt frecate de femei până se albesc.

În acest răstimp, bărbații stau rușinați în alte incinte, cântând cântecul tradițional, intrat demult în folclorul orășenesc (\"Suflecată pân\'la brâu, În incinta de la râu\").

Râul are aspectul unei rețele daisy-chain, astfel că, în mod cu totul democratic și optimal, prima care spală este ultima care are incintă la râu, privind dinspre izvor spre vărsare.

Un cârd de gâște stă în permanență la dispoziția noastră, a organelor locale, astfel încât să anunțe la timp calamitățile naturale. Acestea - și nu gâștele - ne mai lovesc din când în când: ba inundații cu Calgon, otrăvitoare - deși detartrante -, ori focuri de paie pornite de nebunul satului nostru care cică ar fi împăratul Nero, ori vreun fotbalist din echipa noastră de fotbal. Ori una, ori alta, ori toate la un loc, așa cum am prelucrat la lecția despre Teoria Catastrofelor, ne lovesc când ne e lumea mai dragă, în incinte sau prin interstițiile incintelor, astfel că în zadar încercăm să ne clasăm în topul cătunelor cel mai puțin lovite de calamități.

Dacă nu mai aveți întrebări, eu o să vă las în seama comandantului trupelor de gâște. Domnul gâscan, It\'s Your Turn...\"

Calimero,
vizitând cătunul plin de incinte cu ieșire la pârâu

Umorul, ce din text transpiră,
M-aduce-n stare să m-amuz,
Când văd, aici, că te inspiră,
În loc de muză,eu... ca muz.

Rotindu-și ochii, afectată,
Când vede câte-un trecător,
Să-i pară lui nevinovată,
Îl scoate țap ispășitor.

Observații: Forțezi un accent nefiresc pe prima silabă în \"Spălând\".
Incinta e ieșită din context (e vreo copaie), băgată doar pentru a rima. Că zici că le spală la râu.
Plăcintă (cu) poale-n brâu - corect
Rumenă cu poale-n brâu - nu. Corect ar fi cu poalele-n brâu. Formularea ta nu servește amebele sensuri.
Calimero

Corectă observația cu accentul, ca atare, modific.
Incintă, nu este o copaie și nici ieșită din context. Conform DEX: INCINTÃ - Suprafață de teren înconjurată din toate părțile de construcții, de amenajări sau
limitele unui spațiu determinat.(deci, o curte prin care trece un rîu).Simplu.
Placinta se numește \"Poale-n brâu\", nu \"cu poale-n brâu\"(Cartea de bucate).
Multumesc pentru ajutor!
Ion

ceva - mea? Nu prea merge. Nu ar fi mai bine așa?:


Obosit și înciudat
Că n-am scris de mult, și-aș vrea...
Îmi chem muza, delicat:
\"Vino, fă, în pana mea\"!

dle Ruse... Cu îngăduința dv și a dlor ce vă accesează pagina... o intervenție cu formă... Sper să nu mă aleg cu pumni...


Ai spus sudalme prea ușoare;
I-ai dat arvuna
doar pentru una.
Dar de-i ziceai vorbe vulgare
Îți mai primeai vreo trei picioare.
Miclăuș Silvestru

Nu am, de fel, o fire rea
Și pentr-o palmă nu-i port pizmă,
Pe-a doua de mi-o oferea,
Îl gratulam... cu-a \"treia\" cizmă.

De acord, și în următoarea postare, chiar fac un exercițiu. Mă bag!

N-ai auzit de privatizările ce se pregătesc la CFR? Eu am anticipat. :))

Angajații, în instanță,
Plâng de zguduie paltonul.
Nu mai sunt în siguranță,
Că s-a ars....patronul.
Laurone

În vorba lor să nu mai crezi,
Parșiv le e cuvântu\',
În scris nu dau nimic , nu vezi?
Și-l zboară simplu... Vântu.

Dacă Ruse e patronul,
Cu mirare îmi scot clopul:
Cel ce mătură peronul
Știe cum să țină mopul?
Calimero


L-a învățat o năzdrăvană,
O jună altruistă,
O hărnicuță de codană
Ce-atunci era... ministră.

Citind catrenu-ți chinuit,
Am înțeles, Ionele,
Că tu ești șeful cel lovit
Și ai, din greu, sechele.
GPI


Neam de manivelă cazonă
Petrică, zău, s-avem pardon,
Nu am eu față de patron,
Nici Șef de gară, eu exist
Ca biet autumobilist.

Mă uit la titlu, cam mirat:
- Ceva esențial imi scapă -
Ori submarinu-i pe uscat
Ori epigramele... la apă!

Felicitări maxime de la malul mării, unde sper că va acosta cât de curând ciudatul submarin.
Navală
Să-ndrepte, toți, încearcă,
Pe \"răi\" să-i ia în \"barcă.
Ioan, pe idioți,
În submarin... cu roți.

Curiozitate
Permite o-ntrebare
Acum când sunt în vervă:
Cumva barcazul are
Și roată de rezervă?
Ion