Poezie
Viață de mort
1 min lectură·
Mediu
Prima dată s-a pus un mormânt
Și s-a sădit bine peste o groapă
Apoi s-a pus lut
Și s-a udat cu lapte
Și n-a mai fost.
Apoi am învățat moartea din a doua
Lopată, vreau să zic.
Mai târziu m-am chinui s-o scriu.
Obsesiv am luat și eu lopata
Și mi-am făurit stâncă
Din prima iluzie devenită obsesie.
M-am încarcerat și pe mine
În lumea voastră
Și mă coboram în beci
Să-mi beau carafa cu nebuni
Nu vă vorbeam,vă amețeam
Cu picături de aburi.
Acum suntem pregătiți cu lopețile
Ne-mpingem cu cozile
Ne-ndemnăm să murim...
Care pe care?
Și ne plângem neviața
În fața unui mormânt
În care suntem demult
Și pe care s-a sculpatat deja
Chipul înverșunat
Dual apăsat
Pe care-l privim în gol
Și-l scuipăm cu pumni de copil
Cu fețe arse de soare murdar
Cu mâini moi și oase vechi...
Suntem ca aurolacii cu pungi
Saltele puse pe spate
Și piele puse pe oase
Și ne-nfigem în pași
În ziduri mari...
Hai în beci...
Hai să ne punem tabla
Pe care să ne scriem o idee
Cel mult ce va rămâne...
Nu mă căuta aici!
001.218
0