libertate

Am simtit pentru prima data ce inseamna sa fi liber. Libertate! Libertate... cel mai infricosator sentiment, atasat ratiunii mele. Nu stiam ce sa fac daca voi ajunge sa cunosc libertatea. Si m-am trezit, asa nauca, dand drumul tuturor fluturilor de ceara de sub salteaua moale, iar ei, toropiti de caldura si ca intr-o betie sfasietoare, m-au sarutat pe frunte si si-au luat zborul. Iar eu eram libera. Nu mai stiam cat timp a trecut de cand nu mai simteam zabrelele de la geam... si nici cand timp trecuse de cand nu mai aprinsesem lumina. Traiam intr-o bezna ce ma macina in fiecare minut si ma lasa fara glas. Nu mai stiam de cand nu mai spusesem “buna dimineata” sau “ramas bun”...Ce agonie stupida. Mi-am lasat un bilet langa usa si, crezand ca eu il voi gasi acolo, cand ma voi intoarce din cea mai lunga calatorie a vietii mele de omida, am incuiat de trei ori si am rupt-o la fuga. Eram libera si ma bucuram de lumina. Libertate... Nu stiu cat timp a trecut de cand calatoresc, in libertate si daca imi mai doream ceva la inceputul libertatii mele, era sa intalnesc orfanii pamantului si ii imbratisez si sa-i ascult, doar asa, putin, cat sa-mi dau seama ca libertatea mea e mai presus de orice... de orice legi si de reprosuri, de ruda pe care n-am cunoscut-o niciodata si de pacatul ca m-am vandut fiecarui necunoscut ce mi-a promis o clipa...de libertate. Si am visat la usa mea si la fluturii ingropati in praf. Stiu sa uit. Stiu sa cred. Stiu sa ma bucur. Si sunt libera si sunt a mea!