Poezie
Cutia
de cafea
1 min lectură·
Mediu
Nu te-am întrebat de nume.
Doar o idee de tine grupată
în dimensiuni naturale
mă razbate discret.
Îți imaginezi că pot reprezenta
obsesia lunii și cauza visată,
sistematic raportată nebuniei.
Dar mă denunț în unitatea banală
și mă învăț din ochi pozitivi
calmându-te fără cuvinte.
001.573
0