Poezie
Fluturasul
1 min lectură·
Mediu
Ceea ce azi se naște
Mâine-ar putea muri,
Trăind pentru a cunoaște
Secretele pieirii
Orice ființă vie
Se naște din păcat
Și piere în neștire
Cu sufletu-ncărcat
Ceea ce pentru omidă
Sfârșitul lumii este
Pentru noi reprezintă
O lume de poveste
Findcă omida moare
Cu ale ei păcate
Și lasă-n urma ei
Doar vise-nrourate
Iar din mototolirea
Þarânei de speranță
Reiese fericirea
Þesând o altă viață
Din umbrele uitării
Se-nalță pătimaș
Cu-aripile deschise
Un mândru fluturaș
Zboară cu-aripi albastre
Peste mistice văi,
Plutește printre astre
Și scânteie-n văpăi
Se-nalță din iubire
Spre cerul înstelat,
Valsează-n amintire
Cu sufletul curat
Dar iată c-o săgeată
O aripă i-a frânt,
Fluturașul suspină
Și cade la pământ
Iar pe albastrul mării
Ce aripa-l avea
Rămâne doar o pată
Mânjită-n catifea
Și-n suflețelul fraged
Furtuna se împrăștie
Fluturașul se luptă,
Durerea-l răvășește
Și-n timp ce fluturașul
Spre ceruri se înalță
O altă omidă moare,
Născând o nouă viață
001.517
0