Poezie
Destin
1 min lectură·
Mediu
Iarna iernilor venită
Îndelung neostoită
Într-un gol de timp se lasă
N-are cuib și n-are casă
Iarna iernilor venită
Să cuprindă să ne prindă
Într-un fulg într-o cădere
Ninsului cuib de tăcere
Iarna iernilor venită
Într-o clipă primenită
Zilele se scad din noapte
Într-un cuib legat din șoapte
Iarna iernilor venită
Sufletelor pomenită
Ca o pace ca o moarte
Încuibată-n toți și-n toate
Iarna iernilor venită
În secunda devenită
Fulg de nea topit în palmă
Dispărută calm și calmă
001116
0