Poezii

Cand viata mi se pare o povara, imi agat degetele obtuze de propriul trup si urc, si urc, si carpesc sacul de rafie ce ma-nconjoara si urc, si urc, si-mi smulg inima din piept doar ca

Crampeie din iubire, pe-o frunza de cuvant cazuta la pamant, se zbat in agonie. Dar noua nu ne pasa ca frunza-i mult prea mica si-n aer se ridica si dusa e de vant. Si azi se duce

De ce plang ingerii V-ati intrebat vreodata, de ce copiii sunt fericiti si multumiti mereu,iar noi,oamenii mari,alergam dupa fericire poate toata viata? E simplu:pentru ca ei n-o cauta ,iar

Cand te-ai nascut, douazeci de ingeri s-au coborat peste pamant. Si-au intins aripile albe-n jurul tau, ti-au scaldat trupul in razele lunii, te-au infasat in pelinci aurite, ti-au facut leagane

De-ti cer iubire,tu-mi dai dor, De-ai sti ca pot de dor sa mor! Si cand iti spun,,ramai\'\',tu...pleci Nu ma-ntelegi,dar nici nu-ncerci. Asa esti tu si-mi placi asa, De-ai fi perfect,nu

Cat de fericit poate fi acela care nu s-a imbatat niciodata cu parfumul iubirii? Cat de fericit poate fi cel care nu cunoaste, sau nu aude ecoul cuvintelor de dor ratacite in abisul

Unde este, mama,Dumnezeu? La streasina norilor, ascuns in picaturile de ploaie? La tampla muntilor il tine vantul prizonier? De ce putem vedea lumina stelelor, dar pe cea a semenilor nostri

Se joaca vantul in livada cu mere, rasfira frunzele, saruta florile, aduna lacrimile norilor de la incheietura unor ramuri in mainile facute pocal si le soarbe insetat, apoi rade prins in

Intr-o lume alba,de hartie, imi las gandurile sa alerge desculte. Doar aici curg rauri de cerneala mirosind a crini imperiali, norii incarcati ai sufletului varsa ploi de cuvinte, corabiile