Poezie
De ce trista ?
1 min lectură·
Mediu
Când plângi,
Plouă cu stropi mari afară,
Natura-i mohorâtă,
Și sufletu-mi îți fură parcă
Tristețea ta plăpândă.
Cad stele și se-ascunde luna,
Cu greu se vede drumul
Ce-l caut și-l străbat întruna
Să vin să-ți mângâi chipul.
Ești ca o zână fermecată,
Ca o fecioară între sfinți
Și chipul tău mereu arată
Iubire neînduplecată
Prin ochii tăi cuminți.
001.670
0