Poezie

Visul

1 min lectură·25 martie 2014

Mediu

Privindu-mă, cu ochi negri, ca de cărbune,

Simții cum sunt cuprins de spasme virulente.

Fiorul dragostei se-nfiripă în trupu-mi june,

Trezind rapid în mine, neșlefuite sentimente.

Pulsu-mi crescu, atinse cote alarmante,

Simții pomeții inundați de sângele fierbinte,

Mi-aș fi dorit să-mi pot administra ceva calmante,

Dar ochii ei erau deja stăpâni pe a mea minte.

Făcu un pas, mi se păru că trece-o veșnicie,

Eram atât de-aproape în brațe să o strâng,

Simții trupu-mi arzând intens ca o făclie,

O lacrimă-mi brăzdă necontrolat obrazul stâng.

Moment în care-mbrățișarea se produse,

Timpul se-opri, privind spectacolul măreț,

Însă un zgomot surd din brațe brusc mi-o smulse,

Înfierbânțeala transformându-se-n îngheț.

Încă un vis, din serialul nesfârșit al nopții,

Curmat de zgomotul alarmei dimineții,

Mi-arată cu adevărat trista voire-a sorții,

Singurătatea...suprema pedeapsă a vieții.

00724

Rosu Dragos. “Visul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/rosu-dragos/poezie/14046703/visul

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.