Poezie
Salcâmul
1 min lectură·
Mediu
Cad lacrimi din înalt și zbuciumă salcâmii înfloriți,
Printre florile ude se invesc șoapte de-ndrăgostiti.
Se scurg și ele cu furtuna, inundă mii de alte vise,
Dar se ciocnesc în adierea serii de inimile-nchise.
Crengile-mbătranite își scârțâie în vânt durerea,
Doar o secundă au tăcut, dar cât durea tăcerea!
Precum destinul omenesc e astăzi și salcâmul:
A pătimit mii de dureri și plânge-acum bătrânul.
Își plânge tot amarul, își plânge-n zori uitarea,
Din venele-i ce erau verzi s-a risipit culoarea.
Singura alinare-i mai rămâne vara dogoritoare,
Și amorezii ce-i cereau umbra-i mângâietoare.
Acum toate-s amintire, doar un crâmpei de vis,
Dar totul în privirile trecute rămâne pururi scris:
Salcâmul azi rămâne un etern martor al iubirii,
O adiere parfumată de răcoare în calea fericirii.
00714
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 124
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Rosu Cosmin Mihai Laurentiu. “Salcâmul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/rosu-cosmin-mihai-laurentiu/poezie/14052397/salcamulComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.