Transfigurarea unui etos
Depășind nivelul aforsitic al expresiei lui Emil Cioran, studiul textului Schimbarea la față a României relevă o structură ce înglobează capitole (mari teme). Ediția definitivă (1990) include șase
Reflecțiile alexandrine din
Publicată în anul 1940, lucrarea lui Emil Cioran, Amurgul gândurilor, este împărțită în paisprezece secțiuni neintitulate. Eseul cioranian cultivă aforismul, valorificând virtuțile metaforice ale
Ipostazele destinului
Prin scris, Emil Cioran, pe care solitudinea absolută în mijlocul semenilor săi îl transfigurase într-un exeget al problemei morții, a devenit, peste timp, de notorietate europeană. Anul 1934, când
Disoluție și existență
După ce s-a diminuat ecoul tribulațiilor sociale din scrierile sale în limba română, publicate în perioada interbelică, Emil Cioran a susținut, consecvent, în anii imediat următori celei de-a doua
Veridicitate scindată
Întrebarea inextricabilă din existența bimilenară a creștinismului („Ce este adevărul?”1)) presupune că un adevăr obiectiv nu poate exista, omenirea fiind adepta adevărului frenetic, prin excelență
Sanctificând suferința
Rodul unei neliniști scrutătoare, cartea lui Emil Cioran, Lacrimi și sfinți, constituie un moemnt de vârf în creația autorului, orientată către prezentarea conflictului acut ce vizează așteptările și
Luciditatea, miraj și tragism
Lucrarea lui Emil Cioran, Cartea amăgirilor, este împărțită în șapte capitole neintitulate, însă unele subcapitole au titlu. Conținutul eseului cultivă aforismul, modalitatea de abordare a temelor
Iconografie
Asemenea altor scrieri aparținând lui Emil Cioran, Exerciții de admirație atestă că eseistul este unul dintre gânditorii marcanți ai secolului al XX-lea. Scrisul îl ajută, așa cum mărturisește
Durata, stigmat și regăsire
Cartea lui Emil Cioran, Căderea în timp, reprezintă o pledoarie pentru singularitatea condiției umane, un demers eseistic referitor la omul care, substituind veșnicia cu devenirea, și-a asumat
Teme ale eseisticii lui Emil Cioran
Temelor eterne din eseistica lui Emil Cioran (Divinitate, iubire, timp) li se adaugă bătrânețea și moartea ca reflecții ale oricărui om aflat în fața necunoscutului. Mentalitățile vizând senectutea
Europa Centrală, Spațiul regăsirii prin memorie în opera lui Emil Cioran
În opera sa, Emil Cioran se imaginează ca un cetățean, chiar dacă marginal, al vechiului Imperiu austro-ungar 1). Cioran a trăit, în copilărie, în imperiu, iar amintirile acestei vârste sunt
Metamorfozele gândirii din Transilvania
Eseul în literatura română exista din secolul al XIX-lea, de la Alecu Russo, de la Nicolae Bălcescu și, mai răspicat, de la Alexandru Odobescu. În secolul al XX-lea, eseul cunoaște o adevărată
Martirajul și dăinuirea prin cuvânt
Desăvârșirea vulnerabilă fiind hărăzită oamenilor, „dorul raiului” 1) călăuzește existența celor nesupuși cândva unor porunci divine. Cu aripi în suflet, omul nu își dezminte vocația
Neliniștile tămăduitoare ale destăinuirilor
scrierea eseistică aparținând lui Emil Cioran, carte a senectuții, mărturisiri și anateme înmănunchează temele consacrate ale operei sale. într-un stil elevat, se prezintă
Paradisul,fervoarea vulnerabilă pentru libertate
nesupus, din vanitate, îndemnului biblic de a căutat și de a descoperi, prin introspecție, împărăția cerească, omul nu a izbutit să făurească, sub prihana timpului, o lume învingătoare a
