Poezie
Eclipsa 99
11august1999
2 min lectură·
Mediu
Azi, intr-a opta luna
A anului din urma,
Cand Soarele si Luna
Isi impletesc cununa,
Sunt invitat de-onoare
La marea sarbatoare.
Privesc tacut la dansii-
Vazut-am multe nunti,
Dar asta, le intrece
Pe-a regilor avuti.
Cu pasi mici Luna vine,
Spre Soare se indreapta,
Trena-i de matase
Umbreste unde calca.
Soarele asteapta
In hainele-i maiestre,
Invesmantat in aur
Ca zanele-n poveste.
Luna sfios paseste
La Soare,ce-o asteapta,
In fata lui se-opreste,
O clipa sa-l priveasca.
Le spun incet la stele:
Se-adora,se iubesc,...
Si-n jurul lor margele
Se rostogolesc.
Imbratisati si veseli
Cununa ei si-o pun,
De-a pururea si vesnic
Juramintele-si spun.
Un diamant primeste
Pe deget,mandra Luna
Se-ndreapta si porneste
Pe-un drum ce n-are urma.
Caci ziua nu e luna,
Iar noaptea nu e soare,
Doar rareori se vad, cei doi;
Si-atunci e sarbatoare.
Alaiul tot se mira:
-De ce s-a-ndepartat?
-Unde se duce oare?
-De ce s-a suparat?
Soarele ramane-
In hainele-i maiestre
Isi stie doar destinul-
Si nu se opinteste.
Priveste dupa Luna
Ce calea isi urmeaza,
Si gandul revederii
Il insenineaza.
Asa le-a fost sa fie,
O clipa sa se vada,
Apoi pentru decenii
Dorul sa ii arda.
Raman peste milenii
Cu inimile-n flacari,
Nemuritori,stapanii
Intregii adunari.
Am fost in asta zi
De mare sarbatoare,
Martor la o nunta
Ce n-are-asemanare;
Cat fast...ce incantare...
Cand intr-o zi,vreodata,
Cei doi s-or revedea,
Copilul meu, nepotii,
Ii vor intampina;
Si-aceeasi maretie de azi,
Vor admira.
001607
0