Poezie

Drumul robilor

1 min lectură·8 martie 2019

Mediu

Soarele în spuză s-a mai cumințit,

Și străbate-n taină, Drumul robilor,

Herghelii se-ndreaptă, către asfințit,

Biciuri din nuiele trec prin coama lor.

Huiduie în cer, de inimă-albastră,

Surugii de tablă ca niște spahii,

Șase bidivii ce-au supt la corastră,

Au sleit de lapte, țâțe razachíi...

Cu mustăți imberbe, caii țigănești,

Galopează mândri prin jar de cărbuni,

Dumnezeu așază carele cerești,

Să nu se răstoarne pe copacii bruni.

Dinapoia, mânjii, se țin după iepe,

- au ochi de tăciune, au și stei pe frunte -

Dinaintea lor, mamele-sirepe,

Calcă în picioare, galaxii mărunte...

Dricurile vieții, căile-au greșit -

Roțile ne sfarmă... parcă, os cu os,

Rânduiala,-n osii și-a găsit sfârșit,

Lumea cu-ale sale, stă cu susu-n jos!

00723

Rodica Rădița Răpeanu. “Drumul robilor .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/rodica-radita-rapeanu/poezie/14136759/drumul-robilor

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.