Poezie
Raza de stea
1 min lectură·
Mediu
Raza de stea
Din fuiorul de fum
Tu umbră ți-ai clădit
Și mi-ai amăgit chemarea
Spre cumplitul infern
al atrofierii.
Un fâlfâit de aripi…
Privighetoarea am speriat.
Și pasul meu grăbit
A greierului vioară a ucis
Din cauza ta…
Și curcubeul se dislocă
În safire și rubine mii
Dar nu le văd
Din cauza ta.
Când mi-ai atins retina
Și m-ai umplut de revelație
N-am mai crezut în oameni
Ci am crezut în moarte
Și-n strălucirea ta
rază de stea.
M-ai amăgit crezând că ești
Un diamant de foc celest.
Și lungul drum al morților
Cu pasul meu l-am pângărit
Când te-am urmat și-am încercat
Să te ating cu mâna,
Dacă privirea-mi nu te-a săgetat.
Chiar dac-am eșuat
Și mâna fără vlagă a picat
Pe pământul ars de strălucirea ta,
Eu tot mai cred,
Că din a lunii lumină
Îți smulgi coroană de-ntuneric
Tu, nevăzută rază de stea.
001914
0