Poezie
Trup și femeie
1 min lectură·
Mediu
zevzec îndoliat
am vrut să renasc din tine
ca un hrăpăreț vulpav
dar
ispita divină
cuprinde
tandrețea fertilității morale
am auzit de acest cuvânt lapidar
\"DEGEABA\"
este ipocrit
chiar ilizibil
ca un destrăbălat
simt nevoia hemoptiziei
felinarul îți răspunde:
exodul a luat sfârșit
intemperia e un descântec al zeilor livizi
ce ne poartă spre a lor conflagrație anchilozată
AUTOPSIE:
fără rezultat
poemele se îmbrățișau ca niște ocoliți ai atavismului crispat
omul de lângă fereastră-și închise ochii
destrăbălat se extirpa de leziunea versurilor cu molime estampate
trăia sinuciderea fructiferelor
arborii vigilenței alaliau cu o mimeză a răstigniților
omul i-a salvat de nemurire îmbrăcând zdrențele hoinarilor anonimi
a ajuns el însuși a fi monstrul orb al dependenței de sine
poemele se îmbrățișau ca bastarzii tetonați
privindu-mă din altarele templelor părăsite de șoaptele rugăciunilor
intemperia lapidară se sfârși
omul de la geam molatic se sprijini de meteahma zâmbetelor
mezaninul amneziei se strivi de anestezia morală a ignoranței profanului
la început a fost poezia
iar monstrul: renașterea sublimă
cel care a ucis-o
001153
0