retras

Tra-la-la
Tra-la-la
Tra-la-la la-la la-la
Cam asa suna luna asta albicioasa.
Totusi, ce-ai vrut sa spui ca eu nu ma dumiresc.

Interesant si inedit acest unghi de vedere. Acum 9 ani parca, am urmarit la televizor un interviu cu un preot (i-am uitat numele) care vorbea despre religiozitatea poeziilor lui Nichita Stanescu. M-a impresionat. Dupa acest comentariu si foarte multe alte critici pe care le-am citit despre marele poet am crezut ca nu mai poate fi spus nimic nou. Trebuie sa recunosc, am gresit...

D-le,

dumneata esti un poet. Sunt sigur ca ai scos volum de poezie, poate mai multe. E o placere sa-ti citesc scrierile. Eu te-am dat exemplu pe acest site, sper ca nu te deranjeza.

Am intrat aici atras de frumusetea titluilui. Din pacate am ramas cu titlul. Intentia este laudabila, desigur, dar rezultatul e cam departisor. Un poem pentru mama, va emotiona intotdeauna chiar si atunci cand e scris cu stangacie, cazul de fata. Dar gandeste-te, Erasmuss, ce extaz poetic ai putea provoca daca si logosul, nu numai ideea...
Intoarce-te mereu la acest text si lucreaza-l pana cand te vei minuna singur si te vei intreba cine l-a scris.

Ce as putera spune...O poezie rotunda, cu versuri sprintare si imagini insolite. Curat Toparceanu. E clar ca virgula Carina noastra stapaneste arta scrisului. Mai ales cand se joaca, asa cum face in textul de fata. Poate ca merita aceasta frunza chiar mai multe versuri. Prea s-a terminat cand ma incalzisem si eu mai bine. Ei, na, poezia aceasta mi-a facut ziua.

Draga Carina,

nu inteleg de ce te rastesti la mine. Nu de explicatiile tale asupra textului am nevoie. Imi ajunge textul in sine. Daca autorul trebuie sa dea explicatii cititorului cum sa-i fie citite creatile, nu e bine. Ba e chiar rau.
Pe de alta parte nu inseamna ca daca eu iti fac niste observatii (si asta spre binele tau) ceea ce scriu eu e perfect.
Nichita Stanescu? Este Dumnezeul poeziei pentru mine. Ceilalti poeti sunt doar niste sfinti si ingerasi. Daca tot m-ai intrebat.
Si inca ceva. Cand dai drumul unui text in public trebuie sa te astepti ca unora ar putea sa le placa, altora nu, iar altii ar putea fi pur si simplu indiferenti. Cand publici un text, acel text nu-ti mai apartine, ii apartine cititorului caruia i-a fost dedicat. iar cititorul poate sa faca ce vrea cu el. Sa-l critice, de exemplu.
Tu nu prea ti la critica, Carina. Un lucru pe care va trebui sa-l inveti!

Exista cateva imagini in acest text. Mi-a placut: \"Infipta-n pleoapa iguanelor,
In fiecare zi desenam
Un munte
In scorbura unei salcii,\"
Aceasta suna a poezie. Restul, din pacate, nu.
Este ceva firesc virgula ca o ureche sa asculte, degetul sa pipaie si buzele sa sarute. Tocmai de aceea, unde e starea poetica din primele patru versuri?

Draga Julietta,

i-am mai sugerat cuiva sa intre pe poeziile lui Petre Rau (Rap) si-am sa-ti fac si tie aceeasi sugestie. De acolo ai ce invata.
Nu numai greselile de ortografie sunt importante intr-un text. Si nu inseamna ca daca nu le ai, textul e OK. Erasmuss greseste cand spune ca:\"Poeziei pentru a suna bine ii sunt permise multe abateri de la regulile ortografice ortoepice si de punctuatie.\" Nu sunt permise \"multe\" abateri. Dar mai ales, nu ORICUI. E bine, deci, sa le evitam.
Dar hai sa vorbim de poezia pe care ai postat-o facand abstractie de greselile cu pricina, pe care, intre timp, le-ai si corectat.
Sa incepem cu ce ai vrut sa spui cand ai scris-o (poezia). Pai prea multe n-ai vrut tu sa spui. Totul se vrea doar o efuziune sentimentala, o poveste falsa de dragoste, daca vrei un surogat.Poezia nu are forma, nu are tinuta, nu are scanteie. Ea arata exact ca si celelalte mii (am spus bine) de poeme aruncate (trantite) pe acest site. Parca ar fi trase pe acelasi calapod. Parca le-ar fi scris una si aceeasi persoana. Cu mici exceptii, desigur. De fapt aceste exceptii m-au convins sa ma inscriu si eu.
Ne intoarcem la poezia ta. Ce-i ceri tu iubitului? Ii ceri o fractiune dintr-o clipa. Insa, atentie, in versul urmator ii ceri o clipa intreaga. Povestea cu degetul si mana. Asa ii sperie femeile pe barbati. Pe urma se intreaba de ce dau bir cu fugitii. Sa trecem de gluma (desi n-a fost chiar gluma).
\"Sa fii tu steaua mea fara de nume....
Sa-mi fii tu...soarele de dimineata...\"
Draga mea, sunt clisee tocite si rastocite pana la epuizare. E satula lumea de ele. Vino cu altceva. Mai nou daca nu mai original. Nu e suficient sa iubesti. Trebuie sa si stii cum sa-ti arati iubirea, cum sa ti-o declari sau cum sa ti-o faci inteleasa.
Cum vine sa te trezesti cu lacrimi INNASCUTE? ( \"Sa ma trezesc cu lacrimi innascute din speranta..\")Nascute din speranta da.
\"Si cu durerea ucisa ...sfartecata...\" la ce folos o durere sfartecata daca e deja ucisa. Asta e sadism. Daca puneai sfartecata inainte poate mai avea un sens. Cel putin logic.
Ei, s-ar mai putea vorbi, dar credf ca e suficient ca sa-ti atrag atentia. Nu te lua dupa comentarii cum sunt cele ale lui Erasmuss. Ele nu te indeamna decat sa scrii la fel de slab. Ori, tu poti si mai bine. De unde stiu? Pentru asta va trebui sa ma intrebi.

Acest articol ar merita publicat in toata Mass Media romaneasca. Ca un drept la replica. D-le Robert Trif, sunteti un roman caruia ii pasa de natiunea romana. Aveti respectul meu.

Costel Babos

Eu n-as numi aceasta scriere execrabila, ci teribilista. Autorul (chiar daca se numeste Oana Sarbu) e un barbat, mai exact un baiat, nu mai mult de 16 ani. In rest ii dau dreptate Lui Radu Lucian

Ma uimeste faptul ca nu gasesc nici un comentriu la acest text. Pare o incantatie. Ingenioasa constructie. Ritmul te fura.
Ce pacat ca a doua parte nu are acelasi impact cu prima, pare rupta chiar daca ideea se continua. Eu as mai lucra la ea. In special pe ultimele doua versuri.

Lecturand acest text cu voce tare, am constatat ca, de fapt, e un cantec. Mai exact, refrenul. Imi imaginez un cor in care barbatii canta prima parte si femeile pe a doua. Restul, din pacate, lipseste.

prietenului_necunoscut
Prietene, cu \"tainic\" rimeaza multe cuvinte. Ce spui de : ceainic, crainic, si rimele de foarte aproape ca: vajnic, stasnic, grabnic, harnic, darnic, etc.
Ca poemul e lipsit de calitati literare e alta poveste. Desi exista sclipiri prin unele din textele sale, \"desert\" ca sa dau un exemplu.

Sa-ti spun eu ce nu a inteles dum (dumitru?)
N-a inteles insiruirea de cuvinte ce apare sub genericul\"poezie\".
Prea multe greseli, prea multe repetitii, prea multe platitudini.
Promit ca mai citesc ai alte creatii ale tale si, poate, revin...