Prețuiește IUBIREA

A fost odată … ca-n povești

Cum nici in vise nu găsești,

O scumpă fată - frumoasă foc

De o priveai - zâmbeai pe loc.

Crescută a fost parcă de îngeri,

Trăia frumos fără constrângeri,

Și zilnic se plimba prin parc

Alături de-al ei câine: Mark

Băieți sfioși … când o vedeau

Frumos zâmbeau și-o salutau

Și nu intelegeau cum oare

Ea nu-i privește, ca oricare.

Ei nu știau că … este oarbă

Și că se plimbă-ncet in iarbă

Nu vrea să fie stânjenită

De nimeni nu se vrea iubită.

Dar dragostea n-o poți opri

Caci ea te prinde făr’ să știi

Iar când iubești, nu mai gândești

Și prețuiești tot ce privești.

Iar un băiat: tandru, frumos

La ea - El sa oprit, sfios

Și ia cerut să il iubească

Și impreună să trăiască.

Dar ea … direct l-a refuzat

Și i-a tot zis … i-a explicat:

- Nu văd! Nu pot să mă mărit!

Iar el … pe loc a-ncremenit.

Și zilele-au trecut și anii

Iar clipa a adus … cu banii

2 ochi superbi, de cineva donați

2 ochi frumoși ce nu pot fi uitați.

Și iată fata noastră, că vede azi in lume

Și tot ce iși dorește, ea poate astăzi spune

Și-ncepe să zâmbească și să-și trăiască viața

Cu ochii larg deschiși privește dimineața.

Se plimbă bucuroasă, aleargă cu placere

Și-odată se-ntâlnește cu un baiat ce-i cere

Să-i fie azi mireasă și să-l ghideze-n lume

Căci are să-i ofere, tot cei mai bun pe lume.

Dar ea zâmbind la dânsul, ii spune stânjenită:

- Cum să te iau de mire, când tu nu vezi nimică!

Și poti să faci ce vrei, ca să mă simt eu bine

Când tu ești diferit, nu poți trăi ca mine.

Și pleacă acum băiatul, cu ochii lăcrimând

Și spune-n șoaptă fetei cu glasul tremurând:

- Să ai grijă de ochii, pe care i-ai primit

Și prețuiește-i dragă … deacum la infinit !

PS: El a iubit-o sincer de la inceput si i-a daruit chiar si ochii, pentru ca Ea sa vada frumoasa lume care o inconjoara!