Poezie
20 20
1 min lectură·
Mediu
20 20
O lume de judecători
În umbra unor dictatori,
Un amalgam de supoziții
În loc de certe dispoziții,
O preaștiință unanimă
Ne-ndestulează, ne animă
Și ne ridică...în abis,
În cel mai mârșav compromis,
Secătuindu-ne de noi,
Dând parcă ceasul înapoi
Și-ncepem s-auzim ‘tac-tic’
Fugind spre marele nimic
Și-ai vrea să urli, să te-auzi,
Da’ ți-amintești că suntem surzi,
Deschidem ochii când ne doare
Și ne tratăm de alinare
Gândind că se putea mai rău
Sau ăsta e destinul tău.
Acum ai vrea să te trezești,
Să scapi de vise nebunești,
Ai vrea să sune un ceasornic
Și să te simți din nou războininc,
Să uiți c-ai fost judecător,
Ai vrea să fii din nou popor,
Ai vrea să ai mai mult respect,
În umbra unui înțelept...
Dar ai ales să fii actor
În rolul de judecător
Și ai jucat, dar ai uitat
Că piesa s-a cam terminat.
00723
0