Texte în proză

Era deja întuneric de vreun ceas și porniserăm spre casă pe drumul ud în care luna se reflecta mare și lăptoasă. Tata trăgea căruciorul plin cu lemne și o roată scârțâia stins în ritmul pașilor lui.

RTRealdo Tokacs

0

5

Plouase scurt, o aversă de vară. Cu rochia grea de apă, cu sfârcurile împietrind inul, cu sandalele în mână, Katya pășea prin iarba umedă. Niște muncitori, salopete albastre care lucrau la o

RTRealdo Tokacs

0

0

În ziua cea mai lungă a singurătății mele, viața m-a părăsit cu un sărut fugitiv pe buze, lăsându-mi gustul straniu al rujului pe care n-am înțeles niciodată cum îl îndură femeile. Era atâta lumină

RTRealdo Tokacs

0

3

Azi noapte mi-am dormit visele cu capul în jos. S-au adunat toate, fericite să scape din trupul frânt. Gravitația le-a scurs din mine și s-au ascuns în desenul de pe covor, în liniile parchetului,

RTRealdo Tokacs

0

1

Șaptesprezece stații de tramvai. Un orizont mai lung decât întreg orizontul lumii în care mi-am trăit copilăria. Un drum cât să traversez pe de-a-ntregul orașul în care mi-am petrecut anii nebuni cu

RTRealdo Tokacs

0

4

Mă bucur că a venit vara. În fiecare dimineață mă trezesc cu soarele trecând printre ramurile mărului din curte și prin fanta de la mijlocul draperiilor, până pe obrazul meu, încălzindu-l. Când mă

RTRealdo Tokacs

0

0

L-am lăsat pe Realdo în pasajul de la Unirea, cu căștile în urechi și cu Bono strigând în ele: Hello, hello / We’re at a place called Vertigo.. Merge încet cu mulțimea turbionară, pe lângă zidul

RTRealdo Tokacs

0

0

Aș fi vrut să scriu despre Timișoara, despre orașul pe care l-am deșertat de amintiri și prieteni și nopți albe și solitudini împreunate pasager - ca să-l închid într-o cutiuță de păstrat galaxii,

RTRealdo Tokacs

0

2

\"Poți să umbli și după potcoave de cai morți, atâta vreme cât sunt de aur.\"(unchiul Franzi) Amintirea asta arsă de vreme și peticită cu imaginație mi-a răsărit în minte când l-am văzut: cel

RTRealdo Tokacs

0

7

O milă, două mile… Mila Domnului pentru păsările cerului, mila din cutia de lemn din colțul bisericii din colțul străzii unde șade cerșetorul, implorativ. Sau admirativ? Nu mai știu… Taman când ne

RTRealdo Tokacs

0

4

“iubire, te-aș lua la o plimbare prin parc, să mâncăm vată de zahăr și să ne spunem povești din altă viață”, zise îngerul bătând scurt din aripi, picurându-mi o pană drept mărturie sau cadou, nu

RTRealdo Tokacs

0

0

Cuvântul de azi: \"Claudiatul\". Pe lângă sensul său giratoriu, de satelit desțelenit, revoluționându-se pe sine, claudiatul mai are, la nivelul simțului comun, trei înțelesuri

RTRealdo Tokacs

0

2

Ești locuit de casa în care stai. Apoi de omul care își plimbă câinele când ieși, cu ochii roșii de somn și trupul jerpelit de blugi, să-ți

RTRealdo Tokacs

0

0

Platitudine: îți scriu pentru că nu ești lângă mine. Am vorbit adineauri la telefon, dar mi-e așa de nedestul că trebuie neapărat să umplu patru coli cu scrisul meu puternic înclinat dar deloc

RTRealdo Tokacs

0

2

Băiatul ieși din casă puțin după prânz. Voiau să-l culce, dar maică-sa cedase smiorcăielilor. În fond, era ultima zi de vară, ultima zi în satul bunicii. “Să nu te duci departe, Gabi. La șase

RTRealdo Tokacs

0

5

“Auzi, M., pe tine te dor umerii? Pe mine mă dor, deasupra omoplatului stâng și deasupra omoplatului drept, ca două împunsături fumegânde, urmașe ale aripilor de înger mândru pe care mi le-am

RTRealdo Tokacs

0

0

Se caută o clădire înaltă, cu un ultim etaj, cu o fereastră deschisă de la care poți vedea cerul. Neapărat clădirea trebuie să aibă o parcare, de preferință goală, sau o curte betonată, fiindcă ce

RTRealdo Tokacs

0

0

Ca de obicei, iubesc o femeie. Ma extaziez sau agonizez doar in functie de ea. Avem nevoie de chestia asta, sa facem miscari de rotatie in jurul cuiva, a ceva. Ne place sa ne credem comete, desi

RTRealdo Tokacs

0

2