Poezie

prietenie

1 min lectură·8 iunie 2009

Mediu

Prietenia.

Un dar ce îl primești doar dacă ești bun.

O sămânță

Ce sădește fericire-n om nebun.

Un fir

Care nu trebuie rupt căci chiar legat la loc

Nodurile rămân.

Aromă subtilă de fericire

într-o lume tristă. Iubire

într-o lume plină de ură. Nuanță

a simțirii ce nu-și găsește locul în artă.

Notă caldă ce nu se află în nicio gamă.

Izvor cristalin de speranță.

Motivul care suprimă amorful, impulsul care dă viață

ființei supreme - Prietenul.

Ființa alături de care galopezi după amintiri

Te plimbi, zâmbești sau plângi, vă pierdeți în simțiri.

Jumătatea fără de care nu poți zbura prin lume nicio clipă

Căci noi, oamenii, suntem ființe cu o singură aripă

și nu putem zbura decât îmbrățișați

Nu putem trăi singuri, nu noi suntem vinovați.

Ci fericirea și tristețea, o frumoasă sinestezie

ce te trimite pe o cale necunoscută, pe calea spre prietenie.

Ieși în lume

fără să cauți pe cineva anume. Ia-ți un prieten, sau mai mulți

și ține-i aproape. Iubește-i din suflet, răsplătește-i cu stimă

și împarte cu ei până și ultima lacrimă.

003.416

rd. “prietenie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/rd/poezie/13891066/prietenie

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.