Poezie
timpul
1 min lectură·
Mediu
se spune că nimic nu durează o veșnicie,
că unii oameni se prăbușesc sub imperiul durerii și al neputinței,
că tânjim după lucruri interzise...
ori ce ne e scris să ni se intâmple
în frunte ne e pus.
visurile încep sa dispară,
fiecare picătura de sânge clocotește de pasiune,
mintea caută atingerea pură a iubirii ce se prelinge
amețitor și nevinovat prin corp asemeni unei cascade de purpură,
fremătând de dorință incearcă disperată să dezlege misterul cuibărit
adânc în străfundul unui suflet reflectat doar de o privire angelică
și atemporală.
încercarea devine suferință, suferința devine lacrimi,
lacrimile devin copiii abandonați ai focului neîmplinirii ce-i
mistuie neincetat ființa.
în final, corpul este înlănțuit de o relaxare arctică ce paralizează
șuvoiul unei încrâncenate și inflăcărate sete de iubire.
00995
0