Poezie
vauban
octombrie alb
1 min lectură·
Mediu
OCTOMBRIE ALB
Amurg tarziu...si-atata lumina inunda
Prin curcubeul de culori...
Frunze uscate, dar inca vii,
Fosneau, sopteau, chemau, doreau...
Un clopot greu din catedrala veche
Se auzea incet, batand inima vremii...
Si muzica ne invelea
Precum aripile unui inger.
Si era atat de cald...
Atat de bine....
Noaptea venise pe furis,
Aducand cu ea clipe de fericire;
Timpul sta pe loc, lasand loc noptii
Sa cucereasca, sa domine, sa iubeasca...
Colb de stele cadea din Rai,
Harpa angelica auzeam...
Ingeri bucurandu-se,
Profeti luand aminte...
Am strans in brate lumina vietii,
Am sarutat o stea,
Am atins Graalul si am baut din el
Sufletul...
In noaptea magica
Eram calator...
Si tot mergeam cu pasiune
Spre tine, sfant amor.
Am cunoscut lumina,
Am cunoscut un inger...
Te-am cunoscut, (numele ei)!
..si parc-as fi in cer....
Padurea nu mai fosneste,
Apele nu curg...
Muntii tac, asculta si vegheaza
Acel armonios amurg.
E liniste...
E pace....
E cald si e lumina....
Am murit, oare?
002508
0