Critica anonima obligatorie

Anonim... dau si cu subsemnatul la gazeta, dar numai dak trebe, k de texte se ocupa « cainii care latra », dar nu numai k nu musca pe nimeni, dar li s-au tocit pana si dintii de la atata decalcifiere scursa din versuri aiurea, fara nici un sens... ca un puroi contagios... Nah, e bine, totusi, ca ne mai pricepem la cate ceva... decat sa te limitezi doar in a-ti amesteca cuvinte intr-un borcan, si dupa ce le imprastii, faci si tu un puzzle, k sa vezi « daca-ti iese »... ochii, normal, din cap... k la rima cam putini se pricep... si aia n-au timp de pierdut cu afirmatii de kkt, desprinse, probabil, din invidie si impotenta de a scrie ceva... relativ « frumos »... ideea e k la critica se pricep toti, insa putini sunt cei care « scriu »... N-ar trebui desconsiderati tinerii autori (e cam mult spus « autori », dar avand in vedere ca pot crea ceva « propriu », titlul le apartine) chiar dak posibilitatile sunt oarecum « restranse »... bineinteles ca, dak ai 1000 de oi, esti oleak mai patron ca ala care are doar 50... dar tot cioban ramai... si cam asa stau lucrurile peste tot... in fond, cui nu-i convine, n-are decat... si daca-l apuca vreo criza in timpul cititului, recomandam un Diazepam cu Prostenal, si inainte si dupa... dupa critica, evident... k la asa critici, asa replici... cam acide, nu ?... Dar stati linistiti, nu se ia... si daca se ia, se da mai departe... ca asa ne-am invatat toti... poate de-aia se tot trezeste cate unu’, care « nici n-o inmoaie, dar nici n-o indoaie »... Eh, sa vedem de-acu... pe unde se-ascund parvenitii, si cata nevoie va fi de... (vorba lui Vadim) : « Medicamente ! Medecamente ! Medicamente ! »... Va pup, dragilor !