Poezie
Eu ?
0
1 min lectură·
Mediu
Eu ?
Loc de prins răcoare
cu arcanul sufletului,
pentru oastea unei bune intenții.
Tu ?
Călăreai schija unei priviri,
și-ai poposit în carnea mea,
ținând din scurt dârlogii dorinței.
Te-ai ospătat cu un zâmbet
și acceptul ți-am dat ca așternut.
Nimicul virtual s-a-ntâmplat,
neîntâmplându-se de fapt nimic.
Dar pentru că în fundul
celor zece mii de ochi
ai caldarâmului străzii,
imaginea era răsturnată,
de poveștile,
ca o logoree, se urzeau mecanic
la buza cafelei,
prompt și la domiciliu,
mașinile de înaltă productivitate provincială
excretau metrajul bârfei.
Lumea era fericită !
Se-mbrăca de o preocupare nouă !
022.825
0
Ce pot să spun?
Sunt un adolescent întârziat, un răsturnat al lumii, un prunc, care gângurește poezia pentru că a descoperit-o devreme și pentru că la alăptat târziu...poate prea târziu să-l mai crească și să-l ridice pe două picioare pentru gașca nebună.
Nu sunt un revoltat, sunt un măgulit...sincer!
M-ați citit?!...e bine! Nu m-ați înțeles?...e și mai bine!
Două tragedii trăiește omul: împlinirea și neîmplinirea...
Eu cu tinerețea mea aparentă și cu teribilismul meu provizoriu am reușit să le evit pe amândouă...deocamdată!
De ce? ...pentru că nu încetez a mai fi copil ca să nu mor nemântuit și pentru că mereu față de mine veți avea îndoieli ... vă înșelați sau nu ?!
Eu v-am citit mai multe poezii postate și cu bucurie observ că ne leagă un lucru comun: amândoi scriem, nu neapărat bine dar neapărat sincer.
Cu mult respect pentru
Creator și Creație:Emil