Poezie
Sfârcurile sânilor tăi, noaptea de abanos, luminau...,
0
1 min lectură·
Mediu
Sfârcurile sânilor tăi, noaptea de abanos luminau,
bondarii degetelor mele, în jurul lor, se jucau.
Fumam o lungă țigaretă-n tine,
buchetul de arome dezlănțuia suspine
și era în briliantul de mai,
oftând de dor, spre jarul ei veneai.
Ne injectam o junglă de păcate
în vena îmbrățișării conturate,
lianele împreunării sugrumau cifra doi
și deveneam doar unu amândoi.
Porțelan de Sevre, umerii tăi,
îmi furau de sub pleoape scântei
și erai o figurină din Dinastia Ming,
privirea cerea ochiului să o PING,
dar eu eram PONG peste poate,
aerul avea între noi
trecători cu șapte lăcate.
001.519
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- razvan ducan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 96
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
razvan ducan. “Sfârcurile sânilor tăi, noaptea de abanos, luminau...,.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/razvan-ducan/poezie/168939/sfarcurile-sanilor-tai-noaptea-de-abanos-luminauComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.