Poezie
Se mută, trist, orașu-n cimitir
0
1 min lectură·
Mediu
Se mută, trist, orașu-n cimitir
și cimitirul se cufundă în firesc,
mor morții tot mai mult și mai mult,
iau chipul locului în care trăiesc !
Și volbura greblează fără știință totul,
se-ndeasă tot mai mult morminte de mohor,
cu-n șuierat de vânt și pălămida-i chemată,
când mâna uită să mai aducă flori.
Cad litere din nume, cruci se-nclină
și pietrele se subțiază-ncet de timp,
doar prunii, care au fost lăsați să crească,
prunele lor le coc aicea-n schimb.
Și totul pân`la urmă e de lut,
și pruni de lut și volbură de lut,
și totu-i un oxid de un vecin,
și totu-i silicat de-un cunoscut.
001.490
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- razvan ducan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 106
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
razvan ducan. “Se mută, trist, orașu-n cimitir.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/razvan-ducan/poezie/168756/se-muta-trist-orasu-n-cimitirComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.