Infinit

Pe trepte parca am auzit cum ai venit, Dar usa camerei tot nu s-a deschis, Cu lumina aprinsa din nou am adormit Asteptandu-ti nepasarea in ceasuri de iad incins. Ma insel cautand evadarea...o ironie, Sa scap da acest gust amar...o agonie, Inima-mi la hingheri ieftin o pun la vanzare, Sa uit de aceste amintiri de o mie de ori reciclate.