Poezie
iarbă și stele
2 min lectură·
Mediu
dacă ai conștientiza cine
ești te-ai speria- spuse bărbatul ce mi-a văzut
sufletul printre nori
dar eu eram prea tânără
în privirea interioară
și nepregătită la vreun master să ascult.
dă banii să-ți iau suc
și țigări că dimineață
după ce hrănești porumbeii blocului
iar faci mărunt- spuse bărbatul
ce mi-a văzut privirea însetată
pe Agonia
și buza arsă după poezie
dar n-aveam timp să reacționez femeiește
se-ntâmplă uneori în viață
să alegem lângă noi nepotrivite perechi
să le ducem cu noi după un
tipar de \"femeie ce iubește prea mult\"
uneori culcăm pe suflet
sau pe gene
o pereche minunată
deosebită
dar nu pentru noi
și-atunci cerbii ies să fie împușcați
pentru că o căprioară
toată numai ochi și suflet
acceptă să mănânce iarbă
când are dreptul la stele cu rouă.
o să te public post-mortem
-zise
dar tocmai a venit timpul să mă speri de ceea ce sunt
și tocmai
îmi miroase a stele gura
și dacă aș arunca o privire în oglinda de pe hol
căprioara i-ar da o țigară și-un suc vânătorului
când omul meu le va aduce
și așa speriată cum sunt
profund îndatorată
șoptesc
mersi că m-ai ajutat
să fac diferența
destul de curând
între iarbă și stele
și hai să-ți arăt cerbii albaștri
iubind
004294
0