implant pentru refuz si scrum

Fascinant text. Hai să-l corectăm, să punem spații după semne de punctuație, să închidem paranteze, să deschidem cât mai puține paranteze, să formăm o poezie, joacă de copil... Voila!

Nu, nu sunt bine!
Sunt nebuna si e greu.
E greu sa-ti pui dimineata
pielea de om pe tine.
Daca o tii pe balcon se pune roua,
o ciugulesc pasarile,
mai intra la apa, se scorojeste...
O sa-mi pun cele doua calcaie
... in urechi.
De fapt, intra doar degetele mari
si restul atarna.
O sa lipesc direct pe pleoape mana, pentru a cata oara?
Sarmana! Se dezlipeste mereu.
Sa nu uit umbrela cu franjuri,
ma duc in parc sa hranesc porumbeii.
E greu!
M-au prins copii si-au fugit
cu calcaiele si palmele
(mostenire de familie)
si nu cred sa ajung acasa neatinsa;
ascutita realitatea!

deci ii mai place cuiva sa se joace....hm...nu m-am gandit neaparata ca o sa agresez retina cu punctuatiile si uimirile mele vocabulatorii (muahaha...!)
De fapt asa sunt eu, incoerenta fragmentata; stii cum e cafea varsata nu la cutie. Inca incerc sa mi rezolv puzzle-ul. Deocamadta capul e la picioare si am descoperit ca lipsesc trei piese.
Have mercy on my soul.
(imi place ce-ai facut din el. de-adevaratelea.)