Texte în proză

Și pentru că balaurul își ițea hidos gâtul din găoacea deja prea mare pentru el, copilul își luă inima în dinți ca să nu o ia altfel. Îl mângâia de sus până jos ca să-i simtă zimții uitați de vreme.

RMRaluca Moise

0

0

I. Azi a venit și Radu. Deși nimeni nu vroia să îl vadă, Irina îl salută. Radu trecu pe lângă ei fără să se uite la nici unul. - De ce l-ai salutat, mă? Nu vezi că, de când publică în rahatul

RMRaluca Moise

0

4

Hai să vorbim despre cât de importantă este lumina din aripile păsărilor. Suntem toți păsări uitate pe pământul care zdrobește rațiunea pictată pe basoreliefuri inocente. Mă uit în jurul meu și cred

RMRaluca Moise

0

3

I. Sunt un animal. Unul nici mic, nici mare. Vă rog să îl ghiciți. Dar vă voi da numai câteva indicii. Sunt puțin trist, asta se vede numai pe fața mea, așa, din când în când. De cățărat ai putea să

RMRaluca Moise

0

0

Mintea lui sângera idei – el nu putea scrie fluturi Și apoi el este un poet nici mai mult ca alții Nici mai puțin decât mine- așa ne place nouă să ne alintăm că lumina se scumpește și cum oare se

RMRaluca Moise

0

2

I. O cheamă Viorica. Viorica și nu mai știu cum ( pe sistemul Bond. James Bond ). – evident, veți spune, ce început prost, o părere așa, ca între literați, nu? Dar cineva mi-a spus ( o altă părere

RMRaluca Moise

0

4